Când folosiți curenți diatermici de frecvență medie (între 300 KHz și 800 KHz), trebuie reținut întotdeauna că fiecare țesut corporal are o rezistență electrică specifică.
Prin aplicarea plăcii pasive în contact cu pielea și a electrodului activ izolat (de obicei acoperit cu vopsea neagră) se obține un efect de încălzire capacitiv, datorită acțiunii condensului electric. Rezultatul final este generarea unei forțe electromotoare care acționează la nivel celular producând diverse efecte, inclusiv creșterea temperaturii menționată mai sus.
Când o zonă a corpului crește temperatura, sistemul neurovegetativ o detectează și pune în mișcare o creștere a circulației sanguine, tocmai în acea zonă, pentru a restabili echilibrul termic.
La rândul său, creșterea circulației produce o serie de efecte pozitive asupra țesutului tratat, printre care:
o creștere a oxigenării
o scădere a cantității de dioxid de carbon
o eliminare a toxinelor
un aport mai mare de nutrienți
În cele din urmă, corpul va pune în mișcare un proces de dispersie a căldurii în țesuturile din jur.
In general, o senzatie termica mai mare se observa in zonele corpului cu un continut mai mare de apa. Prin urmare, în zonele care au mai multă circulație sanguină și cu o hidratare mai mare, creșterea temperaturii este mai mare decât în zonele cu circulație sanguină mai mică și conținut de apă mai mic.
În zonele în care țesutul osos este foarte superficial, senzația termică ar putea fi percepută ca mai mare deoarece, fiind un țesut cu circulație sanguină mai mică, procesul de răcire devine mai dificil.
Acest tip de aplicație de termoterapie profundă amintește de mecanismul natural al unei febre, astfel că prin tecarterapia este posibil să se obțină toate beneficiile terapeutice localizate ale unei stări febrile, fără a suferi niciunul dintre efectele sale negative.
În încercarea de a provoca acest tip de „stare febrilă locală”, este întotdeauna necesar să se evite orice transpirație la nivelul plăcii pasive sau sub electrodul activ, cerând pacientului să vă anunțe dacă temperatura începe să devină inconfortabilă. Căldura excesivă prezintă riscul de a produce o vasoconstricție paradoxală, cu rezultate diferite de cele scontate.
Este întotdeauna necesar să se ajusteze durata tratamentului în funcție de obiectivul terapeutic care trebuie atins, de percepțiile pacientului și de răspunsurile observabile în țesuturile tratate.
În cazul stărilor acute, durata ședințelor va fi lungă și se vor folosi intensități scăzute, astfel încât pacientul să simtă o creștere a temperaturii chiar peste pragul de percepție. Prin urmare, tratamentul nu trebuie efectuat în cazul pacienților hiposensibili (sensibilitate scăzută).
Intensitatea descrisă în paragraful anterior se referă la nivelul I de percepție a căldurii, care este asociat cu timpi de aplicare cuprinsi între 40 și 50 de minute.
Nivelul II, pe de altă parte, implică o senzație termică ușoară, cu timpi de aplicare variind de la 25 la 35 de minute.
Nivelul III presupune o încălzire mai intensă, dar totuși suportabilă, cu un timp de aplicare de 15-20 de minute.
In sfarsit, nivelul IV produce o senzatie termica extrem de intensa care va genera vasoconstrictie paradoxala si transpiratie in doar cateva minute. În acest caz, nu trebuie să aplicați mai mult de 10 minute și trebuie să opriți tratamentul dacă pacientul vă spune că căldura este inconfortabilă.
Acțiune asupra sistemului circulator
Căldura generată de diatermie scade tonusul vaselor de sânge, dilatându-le și crescând fluxul sanguin în țesuturile tratate (hiperemie). În același timp, crește și circulația limfatică locală.
Având în vedere creșterea temperaturii la suprafața vaselor de sânge și dilatația ulterioară, diatermia ar trebui să producă hipotensiune arterială. În ciuda acestui fapt, se pare că diatermia produce un efect de normalizare a tensiunii arteriale, ridicând-o ușor la persoanele hipotensive și scăzând-o ușor la subiecții hipertensivi.
O atenție deosebită trebuie acordată posibilelor efecte ale hipertermiei asupra pacienților cu tulburări ale sistemului circulator, monitorizarea presiunii înainte și după tratament și, dacă este necesar, și în timpul aplicării.
In timpul tratamentului se poate observa o crestere a ritmului respirator si a ritmului cardiac, mai ales in cazul tratamentelor cu intensitate mare si timpi mari de aplicare.
Efect analgezic
Frecvența capacitivă mare produce o acțiune analgezică puternică care se manifestă adesea imediat în timpul tratamentului sau câteva minute mai târziu.
Căldura generată are întotdeauna un efect calmant, dacă tratamentul nu este prea scurt sau de intensitate scăzută. Prin creșterea temperaturii nervilor, căldura inhibă o parte din fibrele nervoase care duc la stimularea durerii. Prin obstrucționarea transmisiei semnalului nervos se realizează o reducere a percepției durerii.
Cu toate acestea, căldura nu este singurul responsabil pentru efectul analgezic și acest lucru este demonstrat de faptul că adesea pacientul comunică o scădere foarte semnificativă a durerii, chiar dacă lucrezi.
A doua cauză a acțiunii analgezice a diatermiei este efectul electromagnetic.
Căldura, câmpul electromagnetic și trecerea sarcinilor electrice formează ansamblul elementelor care produc efectul analgezic al diatermiei și vă permit să faceți față durerii pacientului, putând, în unele cazuri, să relaxați mușchii profundi la care în mod normal sunt imposibil de atins. .
Efect „sportiv”.
Acest set complex de efecte atribuite diatermiei (sau terapiei tecar) oferă o gamă de aplicații extrem de eficiente în medicina sportivă, favorizând o recuperare mult mai rapidă după antrenament, reducând nivelul de acumulare de acid lactic în mușchi și permițând sportivului să reziste deasupra. -niveluri medii de antrenament si competitie.
Terapia tecar este, prin urmare, un instrument foarte important pentru recuperare și ar trebui să fie întotdeauna inclusă în tehnologiile folosite de sportivii de top.
You must be logged in to post a comment.
click here to log in